FIRMA LUXTEN I-A DAT LUI TRAIAN BĂSESCU O ŞPAGĂ DE 350.000 DE EURO!

Dacă ar fi nişte instituţii legale şi normale, A.N.I. şi D.N.A. s-ar sesiza din oficiu:

De Adevăratul Serviciu Român de Informaţii

Surse din Serviciile Secrete ne-au sesizat faptul că renovarea vilei din Strada Mihăileanu, aparţinînd lui Traian Băsescu, a costat 350.000 de euro. Factura a fost achitată de către Societatea Comercială Luxten Lighting Company, evident, nu în mod direct, ci printr-o firmă intermediară, sub forma unui contract de consultanţă, a cărui valoare acoperă exact suma în discuţie.

Este cunoscut faptul că la Luxten Lighting Company a fost angajată şi fiica lui Traian Băsescu, Elena, care, pentru o slujbă part-time, încasa un salariu lunar de 15.000 de euro, redus la 8.000 de euro după dezvăluirile apărute în presă. Despre Luxten Lighting Company se deţin următoarele informaţii de interes: Luxten a fost fondată în 1993 de Boszormeny Zoltan, care a cumpărat de la Statul Român fabrica de becuri Electrofar Bucureşti, cu "sprijinul" lui Victor Atanasie Stănculescu. Numitul Boszormeny Zoltan, cetăţean canadian de origine română şi etnie maghiară, era cunoscut înainte de 1989 cu manifestări iredentiste, care l-au adus în atenţia Securităţii. Aşa a ajuns să fie recrutat, pe bază de materiale compromiţătoare, de către ofiţeri ai fostei Direcţii de Informaţii Externe (UM 0544): Victor Marcu (devenit, după 1990, prim-adjunct al SRI, sub directoratul lui Virgil Măgureanu) şi Cornel Nemeţi. După recrutare, Boszormeny Zoltan a fost trimis în Canada, pentru obţinerea de informaţii operative şi influenţă în rîndul emigraţiei maghiare din această ţară, foarte activă contra intereselor României. Odată ajuns în Canada, Boszormeny Zoltan trădează, dar acest aspect este ascuns de cei doi ofiţeri români care îl aveau în legătură. Contactul efectiv cu respectivul rămîne, însă, ulterior, numai în sarcina lui Victor Marcu, iar pentru aşa-zisele servicii pe care "sursa" le aducea Securităţii era recompensată, periodic, cu sume de bani. Numai că aceste sume nu ajungeau în buzunarul "sursei", ci erau păstrate, după semnarea chitanţei, de ofiţerul de legătură, care, pe deasupra, mai primea cîte o recompensă bănească din partea lui Boszormeny Zoltan pentru păstrarea secretului trădării. Aceste fapte nu puteau scăpa Contrainformaţiilor Externe române, care au descoperit combinaţia şi au raportat-o generalului Aristotel Stamatoiu, şeful spionajului la acea dată. Norocul lui Victor Marcu a fost acela că, în foarte scurt timp, au survenit evenimentele din decembrie 1989 şi a scăpat cu faţa curată, iar, în loc să fie anchetat şi judecat pentru trădare, ajunge prim-adjunct al noului Serviciu Român de Informaţii. Intră şi în masonerie, normal, ca mai toţi carieriştii. După 1990, Victor Marcu reia legăturile cu Boszormeny Zoltan şi îl sprijină, intervenind la Victor Atanasie Stănculescu (ministru al Economiei pe atunci), pentru preluarea Întreprinderii Electrofar Bucureşti, privatizare care s-a făcut într-un mod cît se poate de fraudulos. În mod concret, Boszormeny Zoltan, după ce a intrat în acţionariatul unităţii economice cu un număr mic de procente, s-a deplasat în fostul RDG, de unde a cumpărat, cu cîteva zeci de mărci, două instalaţii vechi de fabricare a becurilor, pe care nemţii tocmai le demontau. Le-a adus în ţară, iar documentele au fost trecute printr-o firmă a sa şi a fratelui său de la Arad, care le-a revîndut către Electrofar Bucureşti la o sumă infinit mai mare, de cîteva milioane de dolari, fapt ce i-a permis lui Boszormeni Zoltan să devină, peste noapte, acţionarul majoritar al fabricii româneşti. Evident că toate acestea nu se puteau face fără sprijinul autorităţilor române de la acea dată, Victor Atanasie Stănculescu şi Victor Marcu. Între timp, Electrofar Bucureşti şi-a schimbat denumirea în Luxten, iar Victor Marcu, după ce a fost dat afară de la SRI de către Virgil Măgureanu, s-a angajat la această societate, îndeplinind chiar funcţia de director general. Societatea era, de altfel, cunoscută ca un fief al foştilor ofiţeri SIE şi aşa a rămas şi în prezent, fiind locul unde Victor Marcu continuă să-şi desfăşoare activitatea ca simplu consilier. În 1998, Luxten cumpără fabrica de contoare AEM Timişoara - înfiinţată în 1970 ca producător şi exportator de aparate de măsură şi control. După tranzacţie, fondatorul Luxten s-a "retras" la Monte Carlo. Un an mai tîrziu are loc fuziunea celor două firme, Luxten Lighting şi AEM, sub numele de Luxten Lighting Company. În anul 2003, cu sprijinul financiar al Citibank, trei necunoscuţi - a se citi "oameni de afaceri discreţi" - cumpără participaţiile tuturor acţionarilor semnificativi ai Luxten, pornind chiar de la fondatorul acestuia, Boszormenyi Zoltan, şi continuînd cu fondurile de investiţii AIG New Europe Fund şi Société Generale România Fund. Cei trei acţionari principali actuali ai Luxten Lighting Company sînt Claudiu Nicolae Rădulescu, Ionel Pepenică (ambii membri PSD, foşti consilieri locali Bucureşti şi prieteni cu Dan Ioan Popescu) şi Olimpia Moica. Aceştia au devenit artizanii uneia dintre cele mai cunoscute operaţiuni de management buy-out derulate pe piaţa românească. Prin "prieteniile" perfectate atît în perioada acţionariatului majoritar al lui Boszormeny Zoltan, cît şi după aceea, Luxten a început să se facă cunoscută pe piaţa locală îndeosebi prin contractele de iluminat public încheiate cu Primăria Bucureştilor în 1997, pe o durată de 15 ani, dar şi cu alte mari oraşe din ţară, precum şi prin contractul încheiat în 2004 şi valabil pînă în 2014 cu cel mai ieftin producător autohton de energie, Hidroelectrica. Numiţii Claudiu Nicolae Rădulescu şi Ionel Pepenică au beneficiat, prin firma pe care o controlează, Luxten Lighting SA, de contracte de milioane de euro de la diverse companii aflate în subordinea Ministerului Economiei începînd din vremea în care Dan Ioan Popescu era la conducerea instituţiei. Pentru a înţelege mai bine legăturile, un lucru deloc de neglijat trebuie menţionat aici: Dan Ioan Popescu a făcut parte din cadrele active ale Serviciilor Speciale române externe înainte de 1989, fiind trecut în rezervă cu gradul de maior. Cele mai multe relaţii contractuale ale Luxten au fost stabilite cu Electrica, Hidroelectrica şi Distrigaz. Cooperarea dintre Luxten şi Primăria Capitalei a început în perioada lui Viorel Lis, dar a atins apogeul la venirea lui Traian Băsescu la Primărie, a continuat în mandatul lui Adriean Videanu şi continuă, cu succes, şi astăzi. De altfel, la nunta fiului lui Claudiu Nicolae Rădulescu, Vlad, cu o libaneză, Katia, organizată la Snagov, în iunie 2008, printre invitaţi s-au aflat Dan Ioan Popescu, Adriean Videanu, Elena Băsescu (împreună cu Andrei Hrebenciuc), dar şi soprana Mariana Nicolescu, actorul George Mihăiţă, jurnalistul Cornel Nistorescu. Acest Vlad Rădulescu lucrează la firma tatălui şi a fost "şeful" mezinei familiei Băsescu, Elena.
Dacă ar fi nişte instituţii legale şi normale, A.N.I. şi D.N.A. s-ar sesiza din oficiu cu privire la aceste dezvăluiri, repetăm: 350.000 de euro ŞPAGĂ pentru Traian Băsescu!

Copyright Romania Mare

Versiune de tiparit


Trimite pe email articolul


Pentru a comenta trebuie sa fiti conectat (logat). Apasati aici pentru a va conecta:
Login
Daca nu aveti cont va puteti face aici: Creaza un cont gratuit