De ce să mai mergem la urne? (7)

De Nicolae Dăscălescu

Înaintea tuturor acestor reforme, pe care reprezentanţii actualei Puteri le vîntură tot mai insistent, se impune, cu prioritate, elaborarea unei noi Legi electorale. Ne trebuie, urgent, un asemenea act normativ, care să închidă canalele fraudei la urne şi să asigure un caracter democratic alegerilor, permiţînd, astfel, intrarea în normalitate a vieţii noastre politice, economice şi sociale.

Avem nevoie de o lege electorală, care să interzică organizarea de secţii speciale, folosirea urnelor mobile, practicarea turismului electoral şi a altor modalităţi prin care se poate exercita votul multiplu. În acelaşi timp, noua lege ar trebui să cuprindă prevederi clare referitoare la posibilitatea participării tuturor partidelor, prin reprezentanţi desemnaţi, atît la procesul de numărare a buletinelor de vot, cît şi la asigurarea securităţii, pe timpul transportului acestora către birourile electorale judeţene şi către BEC, de către delegaţi ai fiecărei formaţiuni politice. Întrucît alegerile reprezintă un act politic, ele trebuie organizate şi supravegheate de partidele politice. Ca atare, este firesc ca birourile electorale judeţene, Biroul Electoral Central, precum şi Autoritatea Electorală Permanentă să fie constituite din reprezentanţi ai partidelor (de preferinţă jurişti), şi nu din judecători, care, timp de 20 de ani, au manifestat o totală indiferenţă faţă de neregulile, multe şi grave, înregistrate la scrutinurile parlamentare şi prezidenţiale. Ca să nu mai vorbim de faptul că unii magistraţi, desemnaţi să facă parte din astfel de organisme, au cîntat, mai întotdeauna, în struna organizatorilor alegerilor.
Un alt obiectiv, pe care viitoarea Lege electorală va trebui să-l aibă, cu prioritate, în vedere, îl reprezintă renunţarea la votul uninominal, ce s-a dovedit a fi un sistem de-a dreptul mafiot, în condiţiile în care a facilitat intrarea în Parlament a unor indivizi burduşiţi cu bani, dar lipsiţi total de idei politice, singura lor politică fiind aceea a sporirii propriei averi sau influenţe şi a prăduirii banului public. Prezentat, cu insistenţă, drept un sistem ce asigură şanse egale la urne tuturor candidaţilor, "uninominalul" s-a dovedit a fi o deziluzie dintre cele mai şocante, acesta fiind şi motivul pentru care cele mai multe ţări au decis să se debaraseze de el. Ce şanse poate să aibă un profesor, un inginer, un medic, un economist sau un muncitor, adică nişte salariaţi oneşti, care candidează în aceleaşi colegii cu politicieni-afacerişti, bancheri, "baroni locali", ori tineri de bani gata? Dar, marea carenţă a votului uninominal o constituie stabilirea rezultatelor, în fapt, o metodă care poate fi catalogată, cu uşurinţă, drept o şarlatanie, ale cărei victime sînt alegătorii, dar şi mulţi dintre candidaţi. Fără să poată da vreo explicaţie, cît de cît, plauzibilă, iniţiatorii acestui sistem de vot au reuşit marea performanţă de a trimite în Parlament, invocînd algoritmi absconşi, candidaţi plasaţi pe locul doi sau trei, în timp ce cîştigătorii celor mai multe voturi au rămas în afara forului legislativ. Dezamăgirea este şi mai mare cînd observăm cîţi troglodiţi au intrat în Parlamentul ţării, în detrimentul unor adevărate personalităţi politice sau culturale. Ce mai rămîne din opţiunile cetăţenilor, în urma votului uninominal? Nu numai că preferinţele alegătorilor sînt călcate-n picioare, dar s-a ajuns la situaţia în care cea mai mare parte a cetăţenilor dintr-un colegiu nu este reprezentată în Parlament (de către cel creditat cu încrederea lor, prin majoritatea voturilor acordate).
O altă cerinţă, de care va trebui să ţină cont viitoarea Lege electorală, o reprezintă interzicerea, în mod categoric, a "traseismului politic". Nu se poate ca, după ce ai fost ales de cetăţenii care împărtăşesc opinia politică pe care o reprezinţi, să te strămuţi, cîteva luni mai tîrziu, în tabăra adversă. Este ilogic şi imoral. Pe cine mai reprezintă un astfel de ales? Doar pe sine şi interesele sale. Dacă vrea să-şi schimbe vederile şi opţiunile politice, atunci parlamentarul respectiv trebuie să-şi depună mandatul şi să candideze, la următorul scrutin, pe lista partidului la care a aderat, sau în calitate de independent.
În altă ordine de idei, pentru evitarea posibilităţii votului multiplu, noua Lege electorală ar trebui să oblige autorităţile să emită cărţi de alegător pentru toţi cetăţenii, în condiţiile în care, conform legislaţiei actuale, oamenii se pot prezenta la secţiile de vot cu diverse acte de identitate (buletin, carte de identitate, paşaport).
În sfîrşit, viitorul act normativ ar trebui să reglementeze şi condiţiile de desfăşurare a procesului de votare pentru românii aflaţi peste hotare, în prezent, acesta fiind lăsat, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea rezultatelor, la discreţia ambasadorilor, care sînt numiţi de preşedintele ţării, la propunerea ministrului de Externe. Cu actualul nostru sistem electoral riscăm să extindem posibilităţile de fraudă, dar, mai ales, să stimulăm absenteismul şi dezinteresul celor mai mulţi cetăţeni de a participa la viaţa politică a ţării. Dacă nu vom stîrpi din rădăcini frauda electorală, minciuna, demagogia şi hoţia, care au devenit elemente definitorii ale vieţii noastre politice, nu vom putea clădi nimic trainic. Mai devreme sau mai tîrziu, orice lider sau partid care va încerca să se impună în societate, pe căi ilegale, se va vedea nevoit să suporte consecinţele amare ale propriilor acţiuni. Dacă nu vom ieşi cît mai repede de sub spectrul apăsător al crizei economice, dacă nu vom pune capăt, neîntîrziat, luptei oarbe pentru putere, care a afectat profund viaţa ţării în ultimii ani, s-ar putea ca 2010 să fie anul decontului final pentru unele dintre actualele noastre forţe politice.
Sfîrşit

Copyright Romania Mare

Versiune de tiparit


Trimite pe email articolul


Pentru a comenta trebuie sa fiti conectat (logat). Apasati aici pentru a va conecta:
Login
Daca nu aveti cont va puteti face aici: Creaza un cont gratuit