File din activitatea diplomatică a scriitorului Lucian Blaga la Viena (1)

De Col. mag. (r) dr. Vintilă Barbu

Istoria consemnează faptul că, în toamna anului 1932, Lucian Blaga lua în primire postul de consilier de presă pe lîngă Legaţia României la Viena. În legătură cu acest moment, în noiembrie 1945, în cadrul unei conferinţe de presă, scriitorul-diplomat spunea: "Transferarea, dorită chiar de mine (de la Berna la Viena - n.a.), se făcuse din întîmplare, tocmai într-un timp cînd stările din Austria promiteau să devină deosebit de interesante pentru un observator străin.

Cunoşteam Viena din anotimpurile studenţiei mele. De cînd părăsisem universitatea se scurseseră, însă, 12 ani. În acest răstimp, fosta Capitală a marii împărăţii de altădată se transformase, încetul cu încetul, într-o urbe ce mă făcea să încerc sentimentul elegiac al unei civilizaţii în declin. Stînd de vorbă cu intelectuali localnici, foarte mulţi şomeri, te copleşea un fel de afecţiune amară în faţa decadenţei vechiului imperiu, în care cei mai mulţi vedeau prăbuşirea Occidentului ... Cînd, la începutul anului 1933, naţional-socialismul a luat puterea în Germania, situaţia s-a agravat brusc. Seara, de la anume ore, era foarte riscant să mai treci pe străzi, deoarece, în orice colţ, puteai să primeşti izbitura nervoasă a unei explozii. Titulescu, redevenit ministru de Externe, (...) cerea să fie informat, la zi şi ceas, despre tot ce se pregătea la Viena. Ne avertizase că Austria va deveni curînd punctul cel mai sensibil pe pielea continentului şi prevedea că, aici, vor avea loc cele mai «simptomatice» evenimente în anii ce vor urma... Noile însărcinări ce mi s-au dat, printre altele, şi aceea de a ţine la curent Ministerul de Externe asupra situaţiei interne din Austria, mă absorbeau cu desăvîrşire, dar mă şi pasionau, în acelaşi timp. Pentru mine, personal - arată, mai departe, diplomatul -, activitatea pe care am desfăşurat-o în vremea aceea îmi oferise prilejul să devin mult mai util decît am putut să fiu în Elveţia, ceea ce mă apropiase şi mai mult de Titulescu, care aprecia cu bucurie noile mele interese".
Blaga îşi lua în primire postul de la Viena într-un moment în care Austria traversa una dintre cele mai complexe perioade ale existenţei sale. La 20 mai 1932, cu puţin înainte de sosirea diplomatului român, se formase un nou guvern austriac, condus de cancelarul social-creştin Engelbert Dollfuss. Partidul Social-Creştin deţinea majoritatea în noul Cabinet, însă, în compunerea sa intraseră şi membri ai altor formaţiuni şi grupări politice (agrarieni, reprezentanţi ai organizaţiei paramilitare, create, în 1919, de către exponenţii marilor latifundiari ai industriei şi finanţelor, pentru reprimarea mişcărilor forţelor democratice), precum şi nazistul, declarat, Anton Rintelen. Noul cancelar a luat o serie de măsuri antipopulare, dar şi împotriva acelor grupuri de nazişti austrieci care urmăreau încorporarea Austriei în Germania. În acţiunile sale, Dollfuss se sprijinea pe batalioanele Heimwehr-ului şi pe susţinerea lui Mussolini, urmărind instaurarea unui regim corporatist, asemănător celui din Italia, lucru care s-a şi întîmplat după lovitura de Stat din 15 martie 1933, în urma căreia Dollfuss a proclamat "sistemul autoritar de conducere". Cancelarul a interzis Partidul Nazist, dar a lovit în mod brutal şi forţele de stînga, interzicînd şi Partidul Comunist, precum şi activitatea gărzilor muncitoreşti de autoapărare, create, în 1923, de Partidul Social-Democrat, pentru respingerea acţiunilor contrarevoluţionare. La 14 mai a fost dat publicităţii un decret, prin care Heimatfront-ul (Frontul Patriei) era proclamat ca singura organizaţie politică permisă. Noua formaţiune a absorbit cadrele şi efectivele Partidului Social-Creştin, precum şi mulţi reprezentanţi ai Heimwehr-ului, care au devenit principala forţă de şoc a regimului. Pentru a-şi consolida poziţia, Dollfuss a încercat să-şi asigure o colaborare mai strînsă cu prinţul Ernst Rüdliger von Starhemberg şi cu maiorul Emil Fey, care deţineau posturi importante în conducerea Heimwehr-ului. Această avalanşă de măsuri antidemocratice a creat profunde nemulţumiri în rîndul populaţiei. Stimulat de Mussolini, cancelarul a declanşat o puternică represiune împotriva muncitorimii, interzicînd activitatea Partidului Social-Democrat. În aceste condiţii, muncitorimea vieneză şi din alte localităţi s-a ridicat la luptă şi, în zilele de 12-15 februarie 1934, s-a opus eroic forţelor represive. Acţiunea s-a soldat cu 2.000 de morţi şi peste 5.000 de răniţi din rîndurile muncitorilor, iar alţi 10.000 au fost arestaţi, dintre aceştia, 1.000 fiind judecaţi şi condamnaţi. De asemenea, 11 fruntaşi social-democraţi au fost judecaţi, condamnaţi la moarte şi executaţi. În întreaga ţară au avut loc represiuni monstruoase. La 17 februarie, Guvernul a publicat Decretul privind dizolvarea tuturor partidelor. Noua Constituţie a fost promulgată la 1 mai 1934, creîndu-se astfel cadrul juridic al dictaturii fasciste instaurate de Dollfuss. Numeroase căpetenii naziste austriece, în frunte cu Theodor Habicht, s-au refugiat în Germania, pregătindu-se, cu concursul hitleriştilor, în vederea acaparării întregii puteri în Austria.
(va urma)
Colonel magistrat (r) Vintilă Barbu
Doctor în drept

Copyright Romania Mare

Versiune de tiparit


Trimite pe email articolul


Pentru a comenta trebuie sa fiti conectat (logat). Apasati aici pentru a va conecta:
Login
Daca nu aveti cont va puteti face aici: Creaza un cont gratuit