Memoriile unui homosexual (I)

Am primit la redacţie, tocmai de peste Ocean, un manuscris exploziv, care poartă titlul: "Memoriile unui homosexual". Familia de români care ne-a trimis acest document a alăturat şi o scrisoare, din care reiese că autorul e un emigrant, care s-a stins din viaţă acolo, în America, lăsînd cu limbă de moarte ca amintirile sale să vadă lumina tiparului, evident, doar după ce el va închide ochii şi doar în "gazetele lui Vadim". Nu ştim de ce a avut el această opţiune, probabil că citea doar "România Mare" şi "Tricolorul" - fiindcă pe Tribun nu l-a cunoscut. Din motive de înţeles, nu-i vom dezvălui numele, mai ales că regretatul "memorialist" are rude în ţară. Aşadar, fără prea multe comentarii, iată cum sună primul episod al acestui serial care s-ar putea să dea multora bătăi de cap...

Am trăit o viaţă tumultuoasă şi plină de păcate. Dar nu m-am putut schimba, şi nici preface: încă din copilărie eu m-am simţit ... fată. E o problemă de cromozomi, sau de gene (...). Din goana "trenului vieţii" îmi amintesc cîteva scene şi figuri. S-ar putea să fie de folos cuiva. Mi-l amintesc, spre exemplu, pe primul-ministru Adrian Năstase: frumuşel, cîrlionţat, ce mai, un băiat de ciocolată. În anii '80, sub pretextul că făcea jogging pe Calea Griviţei, colţ cu Bd. Dacia, el cobora la un WC public şi întreţinea relaţii sexuale cu diferiţi indivizi. De regulă, homosexualii aveau anumite puncte de întîlnire, unde se cunoşteau unii pe alţii şi întreţineau relaţii în respectivele locaţii (sic!) sau în alte părţi, de exemplu WC-urile publice din Piaţa Romană, Piaţa Universităţii, Parcul Ioanid, Palatul Telefoanelor (locul cel mai frecventat). De regulă, aceste practici aveau loc seara, după plecarea femeilor care supravegheau WC-urile, cînd se spărgeau şi becurile, pentru ca practicanţii acestui "sport" să-şi poată ascunde mai bine identitatea. De multe ori, femeile de serviciu de la respectivele WC-uri ştiau despre aceste "împerecheri", ba chiar făceau de pază în timpul desfăşurării lor, iar pentru acest lucru erau recompensate cu bani. Tot înainte de 1990, actorul Şerban Cantacuzino (care, în anii '60, avusese rolul principal în filmul "Gaudeamus Igitur") locuia prin zona Haşdeu-Drept, într-o casă mare, la demisolul căreia avea o cameră amenajată special, pentru întîlniri cu persoane de acelaşi sex. Of course, se ferea de familie, mai ales că purta un nume... istoric. Fiind o persoană cunoscută, a fost uşor descoperit de Miliţia de Moravuri. Un alt centru de întîlnire a "picanţilor" era "Baia Griviţa", care era frecventată şi de actorul Radu Duda, actualul Principe al României. (Probabil de-asta s-a şi retras el aşa, hodoronc-tronc, din cursa pentru Preşedinţie, a fost şantajat cu un astfel de dosar - nota red.). Printre cei cu care eu am intrat în "contact" se numără următorii: actorii Ion Caramitru, Alexandru Repan, Ştefan Radoff, balerinul Cornel Patrichi, cîntăreţul Nelu Bălăşoiu, Dan Matei Agathon, preotul Irineu (o fi viitorul mitropolit? - nota.red.), Victor Opaschi şi alţii, despre care voi vorbi mai încolo.
Interesant este că astfel de "partide" aveau loc şi la o serie de Secţii de Miliţie, ofiţerii violîndu-i, efectiv, pe homosexualii de rînd. Ulterior, centrele de întîlnire ale homosexualilor (gay, cum li se zice aici) sînt diferite cluburi, cum ar fi "Soho", "Parpăl" (ambele în zona Bisericii Sf. Gheorghe). De asemenea, pentru a-şi racola clienţii, homosexualii foloseau, în mod frecvent, Internetul. Există şi un ghid, numit "Spartacus", în care sînt specificate locurile de întîlnire.
(Va urma)

Copyright Romania Mare

Versiune de tiparit


Trimite pe email articolul


Pentru a comenta trebuie sa fiti conectat (logat). Apasati aici pentru a va conecta:
Login
Daca nu aveti cont va puteti face aici: Creaza un cont gratuit