De ce nu obţin profesorii, niciodată, nimic...

De Paul Suditu

Ca orice om cu pretenţii, colegul nostru Mişu Oţet, profesor emerit de geografie, are momente cînd este o lichea absolută. Doctorand de vreo 10 ani, ă-hă, de cînd trebuia Mişu să fie cel puţin director în minister! Dar ceva tainic l-a reţinut printre noi, întîrziindu-i ascensiunea spre tării. Ascensiunea lui Mişu Oţet, ce minunat sună aceste 4 cuvinte! Cu toate acestea, mărunţel şi tuns scurt, cum e moda acum, el întîmpină pe toată lumea cu un zîmbet cald, de om mulţumit de mersul vieţii personale.

La început, ca profesor stagiar, el era obligat de programa şcolară să facă excursii în împrejurimi, sau la munte şi la mare. Dar, după cîteva ieşiri în natură, nu zici că s-a lecuit? Într-o noapte, la Năvodari, o brunetă iabraşă dintr-a X-a s-a îmbătat şi a intrat peste dînsul în cameră. Iar bietul om ce era să facă? Sculat din somn, a pus mîna pe ea şi a violat-o, altfel nebuna ar fi umplut şcoala că e impotent. Dar şi aia era vinovată, fiindcă prea îl înnebunise cu ţîţele ei scoase la înaintare, pe plajă şi la cantină. Pentru fată se vede treaba că viaţa deja începuse. Pentru Mişu urma să înceapă mai încolo, pe la 40 de ani, iar acum făcea doar pregătiri în acest sens. "De fier să fi fost, onorată instanţă - Simion Stîlpnicul, austerul de la Austerlitz sau venit din pustie - şi tot nu puteai să rezişti în faţa acestui drăcuşor cu ochii verzi!" - a pledat avocatul la proces, arătînd cu degetul în sală şi obţinînd achitarea pentru clientul său. (Adevărul e că, în cele din urmă, drăcuşorul recunoscuse că incidentul cu profesorul fusese plănuit chiar de ea, ca să-şi oftice iubitul, care se combinase cu blonda aia fără ţîţe dintr-a XII-a G, şi nici viol n-a prea fost, întrucît prostul ăla suferea de ejaculatio ante-portas. Dar asta rămîne între noi.) După această încercare, Mişu Oţet a schimbat placa: şi-a deschis o firmă, organizator de excursii în ţară şi în străinătate. Cum face şi drege la firma aia, nimeni nu ştie, căci tipul a învăţat să-şi folosească gura doar la zîmbit. Dar îi merge binişor pe criza asta: şi-a luat Logan, garsonieră, lanţ gros la gît. A început să se îngraşe. De multe ori, în cancelarie, cînd ne văităm de neajunsurile crizei, stă deoparte şi abia la sfîrşit exprimă cîte o concluzie:
- Nu ştiu, nene, dar eu nu văd nici un dezastru. Este ceva extraordinar să-ţi permiţi cam tot ce vrei! Bunăoară, dacă vreau să intru într-o cîrciumă, intru, nu înghit în sec... După care se închide în sine, parcă vinovat că a vorbit prea mult, şi, zîmbind enigmatic, îşi ia harta economică a României şi se duce la clasă, cu mersul ăla ca al lui Chaplin. Odată chiar l-am întrebat:
- Dom' Mişu, ce dracu' le spui, domne, elevilor, acum, cînd România nu mai are economie? Doar le arăţi, aşa, cu băţul pe hartă şi zici aici, la Tîrgovişte, a fost un combinat de oţeluri speciale sau dincolo, la Mangalia, o plantaţie de piersici?... Dar el răspunde superior:
- Nu, drăguţă, că a mai rămas ceva, nu s-a jefuit chiar totul! În plus, s-au făcut investiţii masive: "Mittal", "Romtelecom", "Romcim", "Petrom"... În această situaţie, cele cîteva profesoare nemăritate, ba chiar şi unele eleve din clasele mari, plăpînde şi lipsite de prejudecăţi, au început să-i arunce priviri şăgalnice lui Mişu, toate şi-au pierdut somnul din pricina lui şi s-au introvertit. Mai îndrăzneaţă, Doina, profesoară de istorie, într-o seară, şi-a luat inima-n dinţi şi i-a bătut la uşa garsonierei, cu gîndul să i se bage în aşternut, cum făcuseră atîtea fufe din provincie, care, după aia, au ajuns mari doamne şi vedete de Televiziune în Bucureşti. Însă i-a deschis uşa un puşti, cîrlionţat şi cu gene lungi, care a întrebat-o somnoros pe cine caută. Şi cînd a pus mîna la gură, i s-a ridicat pijamaua roz cu monogramă a lui Mişu, dezvelindu-i cuculeţul. Mai mult surprinsă decît ruşinată, căci mai văzuse ea cuculeţi, Doina o luă la fugă pe scări şi, a doua zi, se destăinui Marcelei, tipa aia grăsuţă, de engleză, divorţată de două ori.
- Nu pune, dragă, nimic la inimă, căci bărbaţii sînt toţi nişte porci, a încurajat-o, citînd dintr-un clasic!... Normal, Mişu a aflat de vizită şi, zîmbindu-i, i-a mîrîit Doinei, cu o ferocitate abia disimulată:
- Ţine-ţi clanţa, fă naşparlio, şi vezi să nu te sculptez cu lama pe meclă, că nu te mai recunoaşte nici mă-ta cu buletinul în mînă!
Cum se întîmplă peste tot în lume, şi la noi în cancelarie se face politică. De fapt, doar cîţiva mai comentăm evenimentele, fiindcă majoritatea schimbă vorba sau iese pe hol, la o ţigară, să nu se compromită.
În cancelarie avem o tablă mai mică, pe care scriem diferite anunţuri. Dar, într-o zi, Toni Şişu, nebunul ăla de română, s-a apucat şi a scris o poezioară cu Băse şi Elena Udrea. Şi pînă seara, cînd apăru directorul în şcoală şi trimise un bodyguard să şteargă tabla, toţi profesorii, cuprinşi de o isterie tîmpită, au stat pe hol şi l-au tot rugat pe Toni, dacă tot scrisese porcăriile alea, să se ducă în cancelarie după cataloage. Cînd e vorba de mitinguri, altă dandana: nu ne ducem de bună-voie decît vreo 2-3, în frunte cu liderul nostru sindical. Ceilalţi se mişcă doar dacă directorul îi ameninţă că va veni şi el în Piaţa Constituţiei, să facă prezenţa. Unii au ajuns pînă acolo cu laşitatea, încît şi-au scos certificat medical, numai să nu fie văzuţi la demonstraţie. Inteligenţa lor este foarte profundă şi, de teamă că li se opreşte din salariu, ar scoate grevele în afara legii. Anul 2009 s-a încheiat cu alegerile prezidenţiale, motiv pentru mine, care nu mă mai ajung cu leafa, să-l contracarez pe Băsescu. Mişu, căruia viaţa, cum am spus, îi zîmbeşte din toate unghiurile, nu-l combate şi, zîmbind diplomatic, tace sau o dă pe alt subiect. Insist.
- Da? Bine: Vadim n-a furat, concede el! N-a furat, că n-a avut ocazia!...
Şi iese din cancelarie, tîrînd harta economică a României după el.
- Bine, colega, îi strig din uşă, asta ai citit-o prin gazete. Dar ceva din capul tău poţi să ne spui?... Nu poate. De fapt, nu vrea, căci numai proştii ca mine se exprimă prin cuvinte. Ăilalţi, excepţionalii, preferă tăcerea plină de semnificaţii şi certitudini. Numai de Mişu Oţet depinde să se înalţe la Divinitate, sau să rămînă la stadiul de zoon politikon echilibrat şi prudent.

Copyright Romania Mare

Versiune de tiparit


Trimite pe email articolul


Pentru a comenta trebuie sa fiti conectat (logat). Apasati aici pentru a va conecta:
Login
Daca nu aveti cont va puteti face aici: Creaza un cont gratuit