Perfidul Occident (9)

De Radu Pădurariu

Motto: "Şi, în definitiv, cine ar trebui să ne permită să introducem legalitatea în propria noastră ţară şi să punem capăt unor jafuri, care ne-au adus în sapă de lemn şi ne-au înfometat poporul?". Dr. Corneliu Vadim Tudor – Discurs rostit la festivitatea de lansare a candidaturii preşedintelui PRM la alegerile pentru funcţia de preşedinte al României, în ziua de 18.10.2009.

Dacă în ultimele episoade ale acestui eseu am analizat cum privesc şi cum au trăit cetăţenii ultimii 20 de ani din Istoria a două ţări din vecinătate - Bulgaria şi Federaţia Rusă - să ne întoarcem şi să vorbim, mai departe, despre modul cum se desfăşoară şi ce urmări are aşa-zisul ajutor al Occidentului superdezvoltat în propria noastră ţară şi în rîndul cetăţenilor români. Cu agricultura fostă socialistă, cu industria românească, ramuri capitale pentru economia unui stat, am văzut, în mare, ce s-a întîmplat şi se întîmplă în continuare.
Perfidul Occident s-a străduit din răsputeri să dovedească lumii întregi cît de pătruns este el de umanism. Ca atare, imediat după evenimentele tragice din decembrie 1989, ne sufocă cu "ajutoare", căci îşi rezolvase problema cu împrospătarea produselor din carne, din imensele cămări ale NATO, prin plasarea acestora, în prag de expirare, pe noile pieţe ale Estului fost socialist. Acum, ne venise rîndul să fim "ajutaţi" cu "second-hand". Camioane mari, chiar tiruri, dar şi tot felul de dubiţe, au umplut pieţe şi străzi din oraşele noastre, trecînd peste graniţele ţării, lăsate vraişte, toate tixite cu haine vechi. Se găseau, între aceste vechituri, obiecte de tot felul; de la lenjerie intimă, ciorapi şi alte mărunţişuri, pînă la îmbrăcăminte groasă de iarnă. Presa din acele zile a oglindit această acţiune a prea îndestulatului Occident, satirizînd-o. De pildă, îmi amintesc de o ilustraţie din ziarul "Adevărul", în care cineva expunea înaintea unui aparat de fotografiat nişte chiloţi şi sutiene rupte. Dar, mai interesantă este o scenă văzută de mine pe o stradă din Sectorul 4 al Capitalei. Doi bărbaţi priveau cum un altul, îmbrăcat într-o salopetă, încerca, cu o brichetă, să aprindă borurile unei frumoase pălării din fetru. După ce am stat şi am urmărit scena preţ de cîteva secunde, îndrăznesc şi îl întreb pe unul dintre cei doi ce se întîmplă. "Păi, nu vedeţi? Îşi dă foc la pălărie. A cumpărat-o adineaori de la un magazin din ăsta... sc... sc...". Second-hand, zic eu, iar el completează: "Pe banda din interior, jegul să-l iei cu cuţitul". Am părăsit locul, cînd din pălărie a început să iasă fum. Întreaga această acţiune cu "second-hand" nu a fost altceva decît o insultă adusă unui întreg popor. Cu ani buni înainte de 1989, talciocurile se desfiinţaseră. Românii nu aveau nevoie de asemenea vechituri jegoase. Sînt distruse ramurile de bază ale economiei naţionale şi se aduc, în schimb, boarfele aruncate de către cetăţenii Vestului bogat. Culmea, şi contra cost!
Ce au mai putut să vadă românii între maşinile şi camioanele care descărcau obiecte de "second-hand"? Pe fondul unei tristeţi generale, micile ecrane ale televizoarelor redau şi o imagine cu nuanţă ilară. Pe marginea din spate a caroseriei unui camion, cu prelată înaltă, un măgădău de bărbat mustăcios, cu faţă întunecată, împărţea celor adunaţi în jurul camionului cutii mici, din carton, cu bomboane. Mustăciosul era fostul tenisman Ion Ţiriac, azi mare om de afaceri, care profita din plin de-nghesuială. Se dăduse liber la furat, ca să amintesc una din cunoscutele expresii ale lui Alcibiade, semnatarul rubricii "Săptămîna pe scurt" din revista "România Mare". Din interior şi de peste graniţele deschise ale ţării s-au năpustit, ca lăcustele, care mai de care cu "talent" la apucat, pentru a pune mîna pe cîte ceva din bunurile şi averea Poporului Român.
(va urma)

Copyright Romania Mare

Versiune de tiparit


Trimite pe email articolul


Pentru a comenta trebuie sa fiti conectat (logat). Apasati aici pentru a va conecta:
Login
Daca nu aveti cont va puteti face aici: Creaza un cont gratuit