Minorităţile naţionale (2) (lb. ch: Shaoshu minzu)

Lumea chineză. Mică enciclopedie (103)

De Christina I. Meiţă şi Tang Yun

În timpul marii dinastii Han (206 î. Chr. – 220 d. Chr.), procesul unificării poporului chinez s-a amplificat, incluzînd o parte a provinciei Xinjiang-uigură şi zonele învecinate cu aceasta. Istoriografia chineză consideră că dinastiile Qin şi Han au pus bazele Statului multietnic unificat, care este China. Acest model de Stat a fost dezvoltat şi consolidat de către: dinastia Tang (618-907), prin administraţie chineză, pentru întreaga provincie Xinjiang-uigură, precum şi pentru zonele din Centru-Sud şi Sud-Estul Chinei; dinastia Yuan-mongolă (1206-1368), prin administraţie chineză, în Xizang/Tibet şi Taiwan. În timpul dinastiei Yuan-mongolă existau deja cea mai mare parte dintre actualele minorităţi naţionale. În timpul dinastiei Qing-manciuriană (1644-1911) s-a constituit definitiv actuala configuraţie administrativ-teritorială şi etnică a Chinei; şefii de triburi ai etniilor minoritare au fost înlocuiţi cu funcţionari numiţi de către Guvernul Central; în Tibet/ Xizang s-a pus la punct sistemul de întronizare al lui Dalai Lama şi Pancen Lama. Aşa-zisa "invadare" (?!...) a Tibetului de către China în anul 1959 este o diversiune vehiculată de cercuri oculte, duşmanii poporului chinez, ai Chinei şi ai păcii în lume, deoarece Tibetul este parte integrantă a Chinei de 800 de ani, din epoca dinastiei Yuan-mongolă, iar spiritualitatea sa are un rol unic şi esenţial în cadrul culturii chineze.

În Republica Populară Chineză sînt recunoscute oficial, de către Guvernul Central, 56 de etnii - etnia majoritară Han/ Chinezii şi 55 de minorităţi naţionale. Minorităţile naţionale din Republica Populară Chineză sînt următoarele: 1) Mongolii; 2) Hui; 3) Tibetanii; 4) Uigurii; 5) Miao; 6) Yi; 7) Zhuang; 8) Buyi; 9) Coreenii; 10) Manciurienii; 11) Dong; 12) Yao; 13) Bai; 14) Tujia; 15) Hani; 16) Kazahii; 17) Dai; 18) Li; 19) Lisu; 20) Va; 21) She; 22) Gaoshan; 23) Lahu; 24) Sui; 25) Dongxiang; 26) Naxi; 27) Jungpo; 28) Kirghizii; 29) Tu; 30) Daur; 31) Mulao; 32) Qiang; 33) Blang; 34) Salar; 35) Maonan; 36) Gelao; 37) Xibe; 38) Achang; 39)Pumi; 40) Tadjicii; 41) Nu; 42) Uzbecii; 43) Ruşii; 44) Ewenki; 45) De'ang; 46) Bonan; 47) Yuguri; 48) Gin; 49) Tătarii; 50) Derung; 51) Oroqeni; 52) Hezhen; 53) Monba; 54) Lhoba; 55) Jino. Dintre etniile enumerate, numai cîteva le sînt familiare europenilor: mongolii; tibetanii; uigurii; coreenii; manciurienii; kazahii; kirghizii, tadjicii; uzbecii; tătarii şi, bineînţeles, ruşii, singura minoritate naţională din China care aparţine spaţiului european şi rasei albe.
Conform Recensămîntului din anul 2000, din totalul de 1 miliard şi 300 de milioane de locuitori, cîţi număra Republica Populară Chineză - cel mai populat Stat al lumii -minorităţile naţionale reprezentau 8,41% - 106,43 milioane de oameni. Populaţia aparţinînd etniilor minoritare a cunoscut o mare creştere de la Recensămîntul din 1990 pînă la cel din anul 2000, în procente de la 8,04%, în anul 1990, pînă la 8,41, în anul 2000. Dintre minorităţi, cea mai mare creştere a cunoscut-o Zhuang - 17 milioane de oameni şi cea mai mică - Hezhen - numai 4.000 de persoane. O mică parte a populaţiei aparţinînd minorităţilor naţionale trăieşte dispersată în massa populaţiei majoritare han/chineze. Cea mai mare parte dintre etnicii minoritari trăieşte, în grupuri compacte, în cîteva zone ale provinciilor Chinei. Deşi minorităţile naţionale reprezintă doar 8,41% din totalul populaţiei Republicii Populare Chineze, acestea ocupă un teritoriu ce însumează cca. trei pătrimi din totalul teritoriului naţional al Chinei. Explicaţia locuirii unui procent mic de populaţie minoritară pe un teritoriu atît de vast este aceea că o mare parte a minorităţilor naţionale este stabilită în zone mai puţin prielnice - preerii, deşerturi, semideşerturi, munţi arizi etc. - şi practică ocupaţii ce presupun un areal vast: creşterea animalelor, vînătoare ş.a. Pe teritoriul locuit de minorităţile naţionale se află peste 85% din totalul rezervelor naturale naţionale ale Chinei - gaze naturale, petrol, minereuri, păduri, rezerve hidraulice ş. a.m.d. - necesare dezvoltării susţinute şi modernizării întregii naţiuni chineze. Această situaţie reprezintă un motiv în plus pentru o abordare pragmatică, specifică pentru China, a problematicii minorităţilor naţionale.
Sfîrşit

Copyright Romania Mare

Versiune de tiparit


Trimite pe email articolul


Pentru a comenta trebuie sa fiti conectat (logat). Apasati aici pentru a va conecta:
Login
Daca nu aveti cont va puteti face aici: Creaza un cont gratuit