Guvernarea ţării în anii 1934-1938 sub ocrotirea Legilor şi măsurilor excepţionale (8)

De Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

Ideea schimbării Constituţiei a fost combătută şi de unele partide politice din Opoziţie. Argumentul cel mai frecvent folosit era prevederea art. 128, potrivit căruia Constituţia nu putea fi suspendată, nici în total, nici în parte, inclusiv prevederea articolului 25, care garanta tuturor libertatea de a comunica şi publica ideile, prin grai, prin scris şi prin presă, statornicind că nici o lege excepţională nu se va putea înfiinţa în această materie. Cu alte cuvinte, Constituţia în vigoare nu era respectată în plenitudinea ei, deoarece se abuza de starea de asediu şi cenzură.

Politicienii şi ideologii apropiaţi monarhului susţineau însă ideile şi intenţiile acestuia privind schimbarea Constituţiei. M. Manoilescu, de pildă, în şedinţa Senatului din 3 decembrie 1935, afirma că, aşa cum schimbările de Constituţie din 1913 şi 1923 au fost determinate de cauze economice, şi de data aceasta tot cauzele economice impuneau modificări pentru o organizare a economiei naţionale, conformă cu noua ambianţă mondială. În plus, el susţinea că această Constituţie nu putea asigura continuitatea în guvernare în condiţiile multitudinii partidelor. Cei care au cerut şi susţinut modificarea Constituţiei au făcut-o din considerente politice de partid. Ei urmăreau, prin aceasta, să-şi asigure un program pentru a guverna, pe care nu-l aveau, şi o lărgire a bazei de massă a partidului lor prin cîştigarea de noi membri şi simpatizanţi, iar prin modificările ce scontau a fi aduse Constituţiei să deplaseze cursul vieţii politice a ţării spre dreapta, apropiindu-se mai mult de Putere.
Deşi Constituţia ţării nu s-a modificat în anii 1934-1937, aceasta a fost suspendată în urma instaurării, la 10 februarie 1938, a dictaturii regale. Odată cu instaurarea dictaturii monarhice, toate puterile în Stat au fost concentrate în mîna regelui. Decretele regale au căpătat putere de lege. Partidele politice au fost scoase în afara legii. Au fost restrînse drepturile şi libertăţile democratice. Organizaţiile muncitoreşti şi profesinale au fost înlocuite prin bresle controlate de Stat. Presa a fost transformată într-un instrument al dictaturii regale. Cenzura a fost înăsprită, iar starea de asediu legalizată. Puterea executivă a fost întărită printr-un aparat poliţienesc, care supraveghea toate manifestările publice. De relevat că, de data aceasta, partidele politice legale din România nu numai că nu s-au opus decît formal la instaurarea dictaturii monarhice şi, implicit, la abrogarea Constituţiei, dar au acceptat noul regim, acordîndu-i întregul lor gir.
Sfîrşit

Copyright Romania Mare

Versiune de tiparit


Trimite pe email articolul


Pentru a comenta trebuie sa fiti conectat (logat). Apasati aici pentru a va conecta:
Login
Daca nu aveti cont va puteti face aici: Creaza un cont gratuit